Casa bunicilor cu pereți brodați

Casa bunicilor cu pereți brodați

Un sat mic, liniștit unde și astăzi se păstrează tradițiile românești. Un sătuc de-a lungul unui râu din Sudul României, o casă bătrânească și doi oameni speciali. Este casa bunicilor, casa în care mi-am petrecut vacanțele școlare.

O casă cu povesti în care și astăzi se aud glasurile noastre, ale nepoților, prin copiii noștri. Casa cu pereți brodați căreia străbunică i-a dat viață, casa cu pereți brodați de amintiri. Era singura pricepută la cusut și brodat și de cate ori mă duceam în vacantă sau în vizită, o găseam lucrând. Făcea ciorapi de lână, podoabe pentru pereți, veste pe care ni le dădea noua să ne țină de cald. Țin minte că și ea purta mereu o vestă.

Pentru mine, poveștile brodate de pe pereți au rămas imaginea acelei case. Îmi aduc aminte că eram mică, stăteam lângă sobă cu străbunica și întrebam despre fiecare personaj brodat în parte. Inventa povești despre toate, însă eu pe atunci credeam. Broda podoabe cu mielușei, cloșcă cu pui, cloșcă cu ouă, ciobănașul, podoabe pe care noi astăzi le numim vintage.

amintiri cusute

Parcă a zburat timpul de când eram copil și puneam întrebări, în timp ce arătam cu degetul către personajul brodat, până astăzi, când ajungem atât de rar la casa bunicilor care ne așteaptă de fiecare dată fericiți și cu mâncarea pregătită. Ne simțim copii acolo, ne amintim cu drag de toate năzbâtiile. Totul a rămas la fel în casă, doar noi ne-am schimbat. Chiar și pernuța de ace a străbunicii confecționată din catifea, tot de ea, a rămas intactă.

M-a învățat și pe mine să cos și făceam rochii pentru păpuși, portofele din materiale rămase de la fețele de pernă croite de ea la mașina de cusut. Avea o mașină de cusut cu pedală care mă fascina. Și astăzi sunt foarte încântată să o văd și mi se pare o piesă interesantă de avut în casă.

pasiune pentru cusut si brodat

Bunica spală mereu podoabele de pe pereți, apoi le pune la loc și totuși ele arată la fel. A reușit atâția ani să le spele fară să se destrame. S-a întâmplat de câteva ori să mă duc în vizita și să găsesc podoabele date jos, casa proaspăt văruită și m-am panicat de fiecare dată. Pentru mine, acele broderii sunt amintiri, completează casa ce poartă amprenta străbunicii la care și bunica ține foarte mult, poartă povestea casei.

Este atât de departe casa bunicilor cu pereți brodați, dar o am în suflet. Casa cu omuleții care ne așteaptă în prag bucuroși și înconjurați de prichindeii nostrii astăzi. Ne vedem rar, însă mă întorc mereu cu amintiri frumoase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top
%d blogeri au apreciat: